Adèle Caffè

Să fii recunoscător face, după mine, parte din setul de calități a oamenilor, pentru că în viață trebuie să mulțumești atât lucrurilor bune cât și celor mai puțin bune. Există atât de multe pentru care sunt recunoscătoare, începând de la o boală suferită, pentru că am trecut prin atâtea din pricina asta, poate unele lucruri de care nici măcar nu îmi amintesc, dar care mai târziu și-au pus amprenta asupra personalității mele și asupra viitorului meu. Sunt recunoscătoare piedicilor pe care le-am primit, de la încercările mele de a-mi face prieteni și până la cele educaționale/profesionale, pentru că acum știu ce vreau să fac și știu cum să îmi aleg apropiații. Sunt recunoscătoare primei iubiri, primei suferințe, pentru că am învățat cum e când simți cu adevărat ceva, și cum să îți stăpânești emoțiile care parcă dau pe dinafară. Sunt recunoscătoare prietenilor și familiei, care îmi sunt aproape. Să știi tu, orice s-ar întâmpla, prețuiește-ți familia și prietenii cei mai buni, ei...

Deconectează-te, muritorule, prin infinitele note muzicale, prin versuri frumoase cântate cu prietenii tăi seara, în număr mare, undeva unde nimeni sau toată lumea vă aude. Lasă-te ușor pe spate, rămâi culcat și admiră stelele nenumărate, precum notele muzicale care îți încântă urechile și versurile recitate de ei, și, de ce nu, de tine, care cânți în timp ce stelele îți spun povestea melodiei. Pentru că nimic nu e mai frumos decât momentele zen petrecute cu prietenii, când nu te simți singur, poate pentru că nu ești, ci ești înconjurat de oameni frumoși, de momente liniștite în care nimic nu te poate perturba. Iar de ești perturbat, cititorule, din momentele zen, deconectează-te, și revino când te simți pregătit.