Adèle Caffè

Bine ai venit la mascaradă, musafirule nepoftit! Servește ceva, poate o remarcă. Sper că nu ți-ai uitat masca... aici, toată lumea poartă una. De la cele mai slăbuțe, prin care poți recunoaște imediat o persoană, până la cele mai perfecte, încât crezi că nu există un chip uman în spatele lor. De la cele prețioase, dar fragile, din foiță de aur, până la cele de porțelan, dure. De la cele mai simple, albe sau negre, până la cele mai bogate, mai colorate, mai... comune. De la cele vesele la cele triste, încrezătoare sau compătimitoare... înțelegi tu. Sper, de asemenea, că îți cunoști rolul. Dacă nu plănuiai să joci unul, ei bine, va trebui. Așa e acum, aici, iar tu trebuie să te conformezi regulilor. Dar... ai mare grijă, căci fiecare om știe să-și joace rolul. Fiecare te poate păcăli, ori, poate, se vor păcăli pe ei înșiși. Cei nepricepuți... învață. Poate vor reuși până la urmă, dar e important că sunt perseverenți. Orice sentiment poate fi mimat aici. Se pot întâlni două opuse, c...

Deconectează-te, muritorule, prin infinitele note muzicale, prin versuri frumoase cântate cu prietenii tăi seara, în număr mare, undeva unde nimeni sau toată lumea vă aude. Lasă-te ușor pe spate, rămâi culcat și admiră stelele nenumărate, precum notele muzicale care îți încântă urechile și versurile recitate de ei, și, de ce nu, de tine, care cânți în timp ce stelele îți spun povestea melodiei. Pentru că nimic nu e mai frumos decât momentele zen petrecute cu prietenii, când nu te simți singur, poate pentru că nu ești, ci ești înconjurat de oameni frumoși, de momente liniștite în care nimic nu te poate perturba. Iar de ești perturbat, cititorule, din momentele zen, deconectează-te, și revino când te simți pregătit.

Deconectează-te un moment și bucură-te de liniște... de liniștea oferită de o ploaie într-o zi de vară care ne deconectează de căldura de afară. Vei simți cum gândurile negative se disipă... Nu mai asculta nimic, decât stropii mari căzând, formând parcă la impact un contur al lucrurilor, unul dinamic... De-ar avea gândurile forme, să cadă ploaia peste ele în încercarea de a le spulbera... Privește cerul înnorat și gândește-te cum să-l înseninezi tu pe al tău, curățându-l așa cum ploaia curăță norul, care pleacă mai apoi liniștit după ce s-a descărcat... Iar în final, când mama natură și-a spus oful și apare un curcubeu și încep a cânta păsărelele din nou melodios, să te gândești că gândurile tale au revenit la aceeași armonie...