Adèle Caffè

L-ai dezamăgit? Recunoaşte că ai greşit, astfel, vei fi pe jumatate iertată. Dar să ştii, că depinde de la el la el, dacă face pe "Drama Queen" dintr-o greşeală, se va cam duce magia, aşa că fii atentă, asta dacă îl iubeşti. Dacă e o persoană înţelegătoare, atunci nu îţi fă prea multe griji, dar fii mai atentă, se presupune că tu îl cunoşti deja destul de bine, şi ştii ce îl deranjează şi ce nu. Nu uita nici greşelile lui, dar nu îi scoate ochii, altfel rişti destul de mult. Dă dovadă de maturitate, tu ai iertat, dar nu ai uitat. Nu ai uitat greşelile lui iar el trebuie să ştie iar, când scoate arma cu care te condamnă, atunci scoate scutul, apără-te prin greşelile lui din trecut. Păstrează ceea ce poţi folosi pentru mai târziu. Dacă el nu te iartă, când tu ai făcut de câteva ori mai puţine greşeli decât el, atunci nu cred că merită. Asta e strict părerea mea. Nu ai nevoie de cineva care să ierte totul, pentru că atunci ţi-o vei lua în cap, şi, trebuie şi tu să înţeleg

Nu te lăsa intimidată de împrejurimi, nimic nu e ceea ce pare, oriunde ai merge. De aceea trebuie sa te bazezi pe tine, căci tu eşti singura în care poţi avea încredere. Iar dacă nici în tine nu ai, atunci eşti pe drumul spre pierzanie. Fiindcă, vezi tu, mai n ou, tot ce obişnuieşti să faci este să te împiedici de piciorul celor din jurul tău. Chiar dacă nu acum, dar într-o zi... Dar, orice ţi se spune, oricât ar vrea alţii ca tu să cazi, ţine-te bine! Nu te lăsa împinsă, ripostează, luptă! Şi dacă totuşi cineva reuşeşte să te doboare, ridică-te şi învaţă din propria greşeală, căci greşeala este a ta, căci ai lăsat pe cineva să te doboare. Şi să-ţi fie învăţătură de minte, data viitoare să nu mai greşeşti. Ignoră tot ce ţi se spune de rău, ia în seamă doar ceea te poate ajuta, critica constructivă, sfaturile bune, căci, deşi puţini, există oameni care chiar vor să ajute. Ai răbdare, nu te grăbi, căci dacă fugi spre scopul tău, cu siguranţă te vei împiedica, chiar şi de propriil

 Să fii sadică... insensibilă, nepăsătoare, să ți se deruleze un film horror în fața ta, fără ca tu să reacționezi cumva, fără să schițezi vre-o urmă de frică... ce pot spune despre asta...dacă să îmi pară rău pentru tine sau sa te iau drept model... dar să știi, nu este bine, nu-i răni pe cei care nu merită asta...  Doar cei sadici au gânduri rele despre cineva, însă eu mai am și despre mine, nu prea mă gândesc la răul altora... și dacă te automutilezi, nu o mai face, nu te ajută cu nimic. Doar strici frumusețea ta trupească, fără vreun avantaj. Nu te mai descărca pe tine însăți, tot tu suferi pentru a te descărca. Dacă să fiu sadică ar însemna să distrug pe toată lumea din jurul meu care mă rănește, mai bine merg undeva și plâng. Așa nu are nimeni de suferit, iar lacrimile devin un elixir care îmi vindecă rănile. Așa că dacă tu, cea sadică, cea care vrei să vezi oamenii suferind, să știi că nu ești cu nimic mai mult decât un demon de speță joasă, doar o slujitoare a regatului,