Adèle Caffè

Cine ești tu, cel cu chip proaspăt, tânăr, cu voce de copil inocent, care îmi dai târcoale fără să știi, și uneori fără ca măcar eu să știu... Des observ că mă privești când te privesc, dar nu te po t privi mai îndelungat, pentru ca ai observa. Și totuși, m-aș tot uita. Îmi încânți ochii cu ochii tăi curați, cu zâmbetul tău frumos care mă face să zâmbesc. Auzindu-ți glasul de copil când vorbești, mă face să vreau să vorbesc cu tine, să te aud mai mult, dar mi-e teamă că nu ai vrea să vorbim, sau să mă auzi... Dar reușesc să trag cu urechea vinovată pentru a-ți savura vocea, dar nu pot face asta prea mult pentru că m-ai auzi. În somn, visând, ai fost acolo, și eram amândoi, și mă gândeam dacă și tu visai la fel, dacă ne-am conectat, sau dacă ăsta e doar un vis. Iar, la sfârșit, mă gândeam că tu defapt nu te gândești la același lucru ca mine... Ci poate chiar opusul a ceea ce gândesc eu...