Adèle Caffè

Între a fi frumoasă și a fi "hot" este o diferență uriașă, pe care am înțeles-o abia ieri, într-o discuție cu prietenul. Și are perfectă dreptate, dacă le punem una lângă alta, vom vedea diferențele. O femeie "hot", sau cel puțin una care se crede așa, este doar o... curvă. Aș fi putut spune femeie desfrânată, poser sau altceva, dar prefer să le spun lucrurilor pe nume. Priveam o fată zilele trecute cum, încercând să își facă o poză să o posteze pe Snapchat, mai-mai să își dea bluza jos să i se vadă sânii cât mai mult. Mi s-a părut doar un gest disperat de a-şi evidenţia "valoarea", pentru a atrage "admiraţia" cuiva. ​ Pe când o domnișoară frumoasă, care poate echilibra, și pe deasupra, să adauge și acea frumusețe interioară, din partea mea este de admirat. Și apreciez că prietenul nu vrea ca eu să fiu decât frumoasă, să fiu prințesa lui. Fiindcă prințesele nu au doar o coroană pe cap, ci și frumusețe sufletească. O domnișoară frumoasă nu

Ai 18 ani? Felicitări! Degeaba ai 18 ani dacă tu încă nu ai învăţat să îţi asumi responsabilitatea! Înainte să te bucuri de această libertate pe care tocmai ai dobândit-o, gândeşte-te că vei fi răspunzătoare pentru faptele tale! Nu îi vei mai avea pe ai tăi care să răspundă de tine, eşti adult, nu mai ai nevoie de oameni care să răspundă pentru acţiunile tale! Deşi este vârsta la care părinţii îţi dau drumul din colivie să îţi alegi ce vei deveni ca om, dacă nu eşti conştient de ceea ce faci şi de pericolele pe care trebuie să ţi le asumi, atunci nu eşti încă nu eşti pregătită pentru acea petrecere de pomină prin care îţi celebrezi independenţa! Dacă ţi-ai văzut vreodată părinţii în situaţii dificile, gândeşte-te ca eşti aproape de vârsta la care vei avea şi tu astfel de probleme şi trebuie să fii capabilă să le gestionezi. Asta e o dovadă de maturitate, şi trebuie să exerciţi maturitatea pe care o dobândeşti în timp, acum că eşti adultă, majoră, independentă. Trebuie să înveţi

L-ai dezamăgit? Recunoaşte că ai greşit, astfel, vei fi pe jumatate iertată. Dar să ştii, că depinde de la el la el, dacă face pe "Drama Queen" dintr-o greşeală, se va cam duce magia, aşa că fii atentă, asta dacă îl iubeşti. Dacă e o persoană înţelegătoare, atunci nu îţi fă prea multe griji, dar fii mai atentă, se presupune că tu îl cunoşti deja destul de bine, şi ştii ce îl deranjează şi ce nu. Nu uita nici greşelile lui, dar nu îi scoate ochii, altfel rişti destul de mult. Dă dovadă de maturitate, tu ai iertat, dar nu ai uitat. Nu ai uitat greşelile lui iar el trebuie să ştie iar, când scoate arma cu care te condamnă, atunci scoate scutul, apără-te prin greşelile lui din trecut. Păstrează ceea ce poţi folosi pentru mai târziu. Dacă el nu te iartă, când tu ai făcut de câteva ori mai puţine greşeli decât el, atunci nu cred că merită. Asta e strict părerea mea. Nu ai nevoie de cineva care să ierte totul, pentru că atunci ţi-o vei lua în cap, şi, trebuie şi tu să înţeleg

Nu te lăsa intimidată de împrejurimi, nimic nu e ceea ce pare, oriunde ai merge. De aceea trebuie sa te bazezi pe tine, căci tu eşti singura în care poţi avea încredere. Iar dacă nici în tine nu ai, atunci eşti pe drumul spre pierzanie. Fiindcă, vezi tu, mai n ou, tot ce obişnuieşti să faci este să te împiedici de piciorul celor din jurul tău. Chiar dacă nu acum, dar într-o zi... Dar, orice ţi se spune, oricât ar vrea alţii ca tu să cazi, ţine-te bine! Nu te lăsa împinsă, ripostează, luptă! Şi dacă totuşi cineva reuşeşte să te doboare, ridică-te şi învaţă din propria greşeală, căci greşeala este a ta, căci ai lăsat pe cineva să te doboare. Şi să-ţi fie învăţătură de minte, data viitoare să nu mai greşeşti. Ignoră tot ce ţi se spune de rău, ia în seamă doar ceea te poate ajuta, critica constructivă, sfaturile bune, căci, deşi puţini, există oameni care chiar vor să ajute. Ai răbdare, nu te grăbi, căci dacă fugi spre scopul tău, cu siguranţă te vei împiedica, chiar şi de propriil

 Să fii sadică... insensibilă, nepăsătoare, să ți se deruleze un film horror în fața ta, fără ca tu să reacționezi cumva, fără să schițezi vre-o urmă de frică... ce pot spune despre asta...dacă să îmi pară rău pentru tine sau sa te iau drept model... dar să știi, nu este bine, nu-i răni pe cei care nu merită asta...  Doar cei sadici au gânduri rele despre cineva, însă eu mai am și despre mine, nu prea mă gândesc la răul altora... și dacă te automutilezi, nu o mai face, nu te ajută cu nimic. Doar strici frumusețea ta trupească, fără vreun avantaj. Nu te mai descărca pe tine însăți, tot tu suferi pentru a te descărca. Dacă să fiu sadică ar însemna să distrug pe toată lumea din jurul meu care mă rănește, mai bine merg undeva și plâng. Așa nu are nimeni de suferit, iar lacrimile devin un elixir care îmi vindecă rănile. Așa că dacă tu, cea sadică, cea care vrei să vezi oamenii suferind, să știi că nu ești cu nimic mai mult decât un demon de speță joasă, doar o slujitoare a regatului,

Minciuna mă supără, însă nedreptatea... e cu totul altceva. Să fii nedreptăţit doare, e o rană destul de adâncă, şi greu de vindecat, mai ales pentru o persoană ca mine. Am învăţat că lumea e nedreaptă, şi trebuie sa ne obişnuim cu ea aşa cum este. Este greu sa îţi găseşti locul potrivit, prieteni care să spună mereu adevărul, de care să nu te mai poţi despărţi niciodată. De ce? Fiindcă lumea e nedreaptă. Mereu ne vor supăra minciunile, nedreptatea cu care suntem obligaţi să trăim, mereu am vrut sa schimb asta, dar mi-a scăzut speranţa la 0 când mi s-a spus limitele între care mă aflu, astfel că nu voi putea face nimic. Cine ştie, poate voi rupe acele bariere într-o bună zi, dar până atunci, îmi fac dreptate cum pot.

Dragă, eşti o artă! Este o artă să fii tu, e o artă să fii femeie, să fii puternică şi serioasă, să faci ce faci şi să-ţi îndeplineşti menirea ta, ca femeie! Fiecare artă este unică, inimitabilă, şi fiecare artă are frumuseţea ei, inevitabilă! Rolul tău, menirea ta, lucrurile care te definesc, sunt ceea ce te formează şi te promovează, te fac să te vezi bine pe tine însăţi, să ştii că ai un rost! Mulţi nu pot face ceea ce faci tu, nu sunt capabili de asta. Alţii nu iubesc cum iubeşti tu, nu muncesc cum munceşti tu, nu se comportă cum te comporţi tu şi nu simt ceea ce simţi şi tu! De aceea eşti unică tu, ca artă, eşti capabilă de lucruri uimitoare, ai darul, ai harul, ai talentul tău! Nu trebuie să laşi pe nimeni să îţi fure unicitatea, sau să îţi distrugă arta de a fi tu, o fiinţă nobilă, ci trebuie să te uiţi în oglindă pentru a-ţi vedea frumuseţea, să-ţi veyi acei ochi sinceri şi nevinovaţi şi să îţi veyi calităţile sufleteşti. Daca tu crezi că nu le ai, pictează-le, pentru a

Să nu te laşi niciodată călcată în picioare de alţii, fii puternică şi crede în tine! Alunga tot ceea ce nu îţi prieşte, pentru a fi fericită. Dovedeşte-le altora că eşti cumpătată, superioară lor! Nu îţi da foc singură pentru a-i încălzi pe alţii, care poate chiar nu merită căldura  ta şi a sufletului tău! Nu îţi murdări sufletul încercând să îl cureţi pe-al altora, nu vei reuşi. Sacrifică-te doar pentru cei care, atunci când îţi spui în minte numele lor, inima şi mintea îţi sunt împăcate. Fiindcă mintea poate răni inima, iar inima poate alege necugetat. Dar tu, fată blândă şi puternică, tu ştii să îi alegi pe cei din jurul tău. Fii surdă când auzi cuvinte rele despre tine, ascultă cuvintele care te bucură, care te ajută, care te fac şi mai puiternică, şi mai sigură de tine! Vei vedea ca peste ani, când cei proşti şi răi se vor târî, cu coatele murdare, să îşi câştige existenţa, tu vei exista deja!

Tu, fată fragilă, cu chip de înger, fată finuţă, cu piele delicată, cu un comportament demnă de o lady, fată cuminte, deşteaptă, tu fiinţă cu capul pe umeri, care ştii să rezolvi atât problemele tale cât şi pe ale altora, tu, care vrei binele tuturor, cu ochii mari şi naivi, cu inimă mare şi plină de iubire, tu, cea care vrei pace şi reuşeşti să ignori tot ce se întâmplă rău, tu fată temperată, de tine sunt mândră. Eşti prietena mea. Ascultă. Tu eşti fragilă, te poţi sparge foarte repede, ceilalţi trebuie să fie atenţi, să aibă grijă cum te abordează. Tu trebuie să rămâi la fel de inocentă, să diferenţiezi binele de rău, pe care îl vei alunga încet şi cu fineţea ta, fără să răneşti. Tu trebuie să ai foarte mare grijă de tine, eşti o nestemată preţioasă, toţi vor vrea sa te aibă pentru scopurile lor, tu eşti un înger care vrea numai bine, finuţă şi fragilă. Asta eşti tu, iubeşte-te!

Heeei voi ăștia care mergeți la mare, nu ma luați și pe mine? Toată lumea la mare, la mare, eu stau acasă și scriu pe blog! Vreau sa simt din nou nisipul cald și fin sub picioare, pe care apoi sa mi le răcoresc în apa mării, văzând câte o meduză mică, prea mica pentru a ma înțepa (sau pișca, nu mai știu).  Vreau sa îmi iau ochelarii de înot și sa mă afund să caut scoici, sa ma prostesc încercând să învăț sa înot, sa stau sub umbrelă fiindcă nu vreau sa ma bronzez, să aud muzica de pe plajă (sau dacă nu îmi place îmi pun căștile și ascult Metal-ul meu), și sa ajung în camera mea arsă de soare cu toate că am stat sub umbrelă, sa ma plimb prin stațiune în costum de baie și sa mănânc hamsii. ​Cel mai frumos ar fi să am cu cine merge, cu toooți prietenii mei, fiindcă singur e plictisitor. ​Bucurați-vă de vară!

Iubirea nu se masoara. Ori este nemarginita, ori nu este deloc. Nu exista orar pentru iubire, ea este neconditionata. Dragoste cu portia nu se poate, nu asa functioneaza. Cine ofera iubire cu portia, din partea mea, este demn de mila. Inseamna ca acea persoana nu iubeste cu adevarat. Iubirea trebuie exprimata permanent pentru a fi simtita. Daca nu e exprimata, probabil nu exista. Iubirea inseamna mai mult decat cuvintele, inseamna compromis, protectie, sa faci o fata sa se simta iubita, frumoasa, adorata. Nu exista "nu am chef sa iti spun dulcegarii", nu exista restrictii in iubire. Tu te simti jignita chiar si atunci cand cel iubit un vrea sa iti dea o sarutare, daramite cand va certati puternic? Atunci cand simti acel pumnal de argint ce iti strabate inima? Nu lasa ca iubirea sa se masoare, ori este toata, ori nu este deloc.

  Ce este frica? Frica este o provocare. Fără frică viața ar fi banală. Frica ne învață să fim curajoși, dar ne înspăimântă. Tuturor ne este frică de ceva, însă dacă ne învingem propria frică, vom deveni mai puternici și mai puternici. De exemplu frica de întuneric. Îți este frica de întuneric fiindcă nu știi te-ar putea ataca, nu te simţi în siguranţă. La un moment dat, însă, frica trece, ori o învingi singur.Vei merge prin întuneric fără să te temi, ba chiar ai putea să te simţi în largul tău în întuneric, să te simţi în interiorul minţii tale, să gândeşti limpede.  Mie îmi e teamă să îmi pierd prietenii. Dacă i-aş pierde, toate mâinile m-ar trage în jos, în prăpastie, fără să aibă cine să mă traga înapoi la suprafaţă, în siguranţă. Nu mi-ar fi teamă să îmi fac prieteni noi, însă eu prefer sa îi am pe prietenii mei toată viaţa.  Frica de înălţimi, din punctul meu de vedere, e mai degrabă frica de a nu cadea brusc, după ce ai ajuns atât de sus, la înălţimea tuturor, să nu poţ

Cum poți fi filosof într-o lume plina de mediocrii? ​Nu poți. Oricât de subtil ai vrea sa spui cuiva ceva, dacă ii vorbești cu subînțeles, se va uita la tine ca boul la poartă nouă. Nu va înțelege sensul cuvintelor tale, și îți va cere "vorbește pe limba mea". Păcat, expresiile au devenit d in ce în ce mai simple... Unde mai este plăcerea de a te gândi profund la ceea ce a zis filosoafa aia, sau sa ii dai ceva de gândit cuiva, pentru a-și înțelege greșeala ? Degeaba mai vrei sa folosești cuvinte profunde, când mințile seci nu te vor înțelege. Tărtăcuța contemporana vrea scurt și la obiect. Săracii filosofi...Saracele invataturi...

Asta sunt eu. Dar eu nu am aripi. De ce nu am aripi? Unde sunt acestea? Aa, da... ale mele au fost smulse cand am coborat pe acest pamant. Insa eu sunt aceeasi. Asa cum am fost crescuta, sa fiu buna si sa ajut, acum intalnesc insa o lume in care treci in fiecare minut al vietii pe langa nerecunoscatori, care nu iti vor aprecia catusi de putin ajutorul tau. Daca sa vezi pe cineva suferind te face sa te simti rau... faptul ca nu ma lasa sa ii ajuti pe mine ma sfasie pe interior. Fiindca stiu ca nu sunt inutila, ca pot ajuta macar moral (sunt bun psiholog-din punctul meu de vedere). Insa nu mai comentez ideile oamenilor despre mine. Ii las sa creada ce vor, la un moment dat vor cadea, eu voi fi singura prin preajma, dar nu ii voi putea ajuta (sau nu voi vrea). Aripile mele au cazut, am fost dezamagita, refuzata. Dar voi ajuta, pana ma satur. Si vreau ca ajutorul meu sa fie recunoscut, nu renegat. ​M-am saturat de nerecunoscatori. Si toti ingerii ca mine se vor satura.

Citatul acesta îl simt pe pielea mea oarecum, însă nu știu dacă am atins pragul de obsesie, Doar faptele vor vorbi, și ne vor spune dacă este asa. Eu cred ca atunci când iubești încât sa devii gelos pe orice interacționează cu persoana iubita și nu are legătură cu tine, atunci probabil stai în pragul ușii spre obsesie, urmând sa îl treci. Sau nu. Unii se limitează, stand în fața ușii, nu în pragul ei. Nu spun ca aceia nu iubesc nebunește, însă și obsesia are disconfortul ei. A început din întâmplare ... Asa a fost la mine, s-a întâmplat sa ne întâlnim și sa avem multe în comun, sa ne obișnuim unul cu celalalt, ajungând sa ne iubim nebunește. Eu una ma declar nebuna după el, însă sper sa nu îl sufoc.

Credeti ca exista fantome, sau ori ce legat de paranormal? Eu cred, de ce sa nu? De ce sa nu cred ca in jurul nostru, in "alta dimensiune", se plimba linistite (sau nu) fantome. Ca ne vegheaza, fara sa poata interactiona cu lumea noastra. Sau da? Daca interactiunea cu lumea noastra consuma prea mult din energia lor, pentru a face asta? Sau, sa nu zicem ca sunt cu miliardele de fantome in jurul nostru, sa zicem doar cele care nu si-au rezolvat unele probleme, care nu au putut trece dincolo? "Esti nebuna, spui aberatii! Chiar crezi in prostiile astea?" ma gandesc si eu si unii care poate acum citesc ce bolborosesc aici. Dar da, e si o contradictie aici, pe care prietenul meu a adus-o in discutie, dupa ce i-am zis ca un coleg ne-a aratat ca in casa lui se petrec unele... lucruri paranormale: Pe fronturile unde au fost razboaie nu sunt fantome. In locurile unde au fost ucisi evreii in lagare nu sunt fantome. In nu stiu ce locuri unde au murit oameni in masa nu

Oh, ce carte frumoasa, ce poveste, ce citat! Este atat de... caracteristic mie... ma descrie perfect! Ba chiar mai mult, apreciez din tot sufletul aceasta carte si ideea originala, aceea a schimbarii irisului, lucru la care ma g andeam si eu de multe ori iar cineva mi-a citit gandurile cand a scris aceasta poveste! Privesc si eu de multe ori cerul, noaptea chiar mult, fie de la fereastra fie din pat. Eram pictorita, dar nu aveam  muza. Acum nu mai sunt. Sunt scriitoare. Scriu pe blog (dupa cum vedeti), scriu in caietul cu poezii (pe care mai tarziu intentionez sa le public), scriu in alt caiet o poveste, sau idei de povesti (Din care va iesi ceva bun de publicat, sper eu), scriu scenete in minte! Imi imaginez situatii, vise. Nu sunt muziciana desi mai cant prin casa (mult) si mi-ar placea odata sa cant pe o scena ceea ce imi place, dar sunt o indragostita. Dragostea e cheia scrierilor mele, a gandurilor mele, a viselor mele! Revenind la citatul pe care l-am imprumutat din cartea Di

Stephen Edwin King  (n. 21 septembrie 1947) este un autor american celebru prin romanele sale horror, acestea fiind ecranizate aproape în totalitate pe micul sau marele ecran. A scris câteva lucrări sub pseudonimul Richard Bachman. (via  Wikipedia) Stephen King este unul din autorii mei preferati, care scrie carti horror super. Preferata mea este Pet Sematary (Cimitirul animalelor), in care este vorba despre Louis Creed, un doctor la universitate, care se muta peste deal de  un cimitir al animalelor...iar la ceva drum este un cimitir indian blestemat oarecum. Principalul actiunii sta in actiunile lui Louis de a readuce la viata fiintele dragi,care aduc defapt moartea acestora. Finalul este deschis, ceea ce a lasat un "ac" in mintea mea. Va recomand aceasta carte cu caldura, dar va sfatuiesc sa nu cititi daca nu aveti inima... tare.

Plasa de vise, originara din Ojibwa, America de Nord, este acea capcana care prinde in plasa cosmarurile si lasa visele frumoase sa parunda in mintea celui care doarme.  Ce cred eu?  E u chiar cred in chestia asta si mereu mi-am dorit un dreamcatcher. Dupa ce am citit undeva ca original el se face din crengi de salcie si muschi de copac, clar, din asta voi face. Mai putin muschiul... nu stiu cum pot gasi muschi de copac sub forma de fire. Fiindca, asa cum am scris si acum ceva timp despre visatori, eu visez mereu, iar cand nu, ceva nu e in regula cu mine. Am numai vise ciudate, dar interesante. Mi-e ca daca voi face aceasta capcana de vise, nu voi mai visa ciudateniile mele. Insa orice are o semnificatie. Chiar si dreamcatcher-ul. Pe strada ma tot uit dupa pene iar daca gasesc le iau pentru a le strange sa fac un dreamcatcher frumos, pe care il voi fotogravia, desigur, si il voi posta(sa nu uit).

Cu siguranta nu sunt singura care viseaza! Care e total paralela cu ce e in jurul ei, avand in minte defapt orice altceva. Fantastic, o scena ca din filme, orice. Nu sunt singura care isi pierde foarte repede atentia si intra foarte repede in acea stare de reverie (dormit cu ochii deschisi). Eu sunt visatoare. In capul meu sunt imagini, scene, fantasticul, muzica. In mintea m ea rasuna continuu muzica. Si pe muzica aia, din nou, visez. In functie de tonuri, imi vin in minte tot felul de lucruri, de scene(chiar din propria viata), de orice. Daca as face un film cu toate fantasmele din mintea mea, as primi garantat un premiu. Si nu este ceva rau sa fii visator. Pentru mine nu conteaza daca visele nu se implinesc. Eu continui sa visez, orice ar spune oricine. Nu imi pasa, pe mine isul ma defineste. Visele ma tin in viata si-mi mentin mintea sanatoasa, fara toate prostiile din lumea reala. Daca as fi mereu la curent ce se intampla in lume, as fi fost distrusa de demult. Prefer sa traie

Loialitatea este de baza in cele mai multe privinte: in iubire, in afacere, in familie, in societate, in viata. Loialitatea inseamna sa ii fidel cuiva in orice privinta. Este important sa stii ca cealalta persoana are incredere in tine si iti este loiala in aceeasi masura ca tine, pentru propria ta constiinta. Niciodata sa nu indepartezi persoanele dragi, in orice situatie, fiindca cel mai probabil vei suferi. Si cel mai important, nu le lasa sa plece. Nu le da motiv sa plece de langa tine. Apreciaza persoanele de langa tine si fii loial! Fii alaturi de ele! Asculta-le! Ai rabdare cu ele! La randul lor, si ele iti vor fi loiale, pentru totdeauna! *In poza este catelul meu Rony, un catel loial si jucaus. (R.I.P)*

Ah, Jane Eyre, ce carte frumoasa, ce persoana frumoasa in interior! E lucida, are o ordine a gandurilor si este profunda. Imi este imposibil sa nu retin unele din cele mai frumoase vorbe ale ei, cum ar fi acasta: "Atata timp cat respir si gandesc, trebuie sa il iubesc!". Prin expresia aceasta, ea decide sa isi dedice viata iubirii ei. Iubirea ei nu pleaca niciodata departe, sufera multe, dar se intoarce in orice conditii. Eu ma gandesc mereu in cele mai frumoase momente petrecute cu prietenul meu la aceste vorbe. Recomand cartea "Jane Eyre" de Charlotte Bronte, pentru a descoperi o iubire trecuta prin de stule.

Hugs! Hugs! Hugs! Ce e mai frumos decat imbratisarile? Asta nu este doar un gest prietenesc, este ceva mai mult, e unul din gesturile prin care iti arati dragostea si afectiunea fata de cineva. De asemenea, imbratisezi pe cineva cand esti recunoscator. Imbratisezi pe cineva cand iubesti. Imbratisezi pe cineva cand vrei sa il simti aproape. Ba chiar uneori mult prea tare(cum o face prietenul meu) dar chiar nu este deranjant. Cu cat e mai puterni ca imbratisarea, cu atat mai puternic e sentimentul de iubire.