Adèle Caffè

Dorul face parte din gama noastră largă de sentimente, pe care trebuie să învățăm să le stăpânim. Uneori reușim, uneori nu, și ne lăsăm pradă dorinței. Ne este dor de momente, de persoane, de locuri, sau chiar de alte sentimente și simțuri. Uneori, dorul ne roade. Și ne putem gândi atât de mult timp la ceea ce ne lipsește... la cine ne lipsește... Poate vrem să retrăim anumite momente, prime momente, perioade... Să stăm cu anumite persoane, acele persoane... Iar asta pentru că ținem atât de mult la ele, încât parcă devin o necesitate. Deși, uneori, a ne fi dor de ceva nu înseamnă că trebuie să avem acel ceva înapoi. Pentru că inima știe ce vrea, însă mintea știe ce trebuie, iar pentru asta trebuie să existe un echilibru între cele două; atunci când ne dorim ceva ce știm că ne face rău, să reevaluăm asta, până ajungem la concluzia corectă. În timp, vom vedea care e aceea și care este rezultatul așteptării. Omule, știu că îți este dor, tuturor ne este dor. Și, uneori, atât

Iubitorule... ai grijă de inima ta, căci este atât de fragilă... Precum cristalul. Și, nu toată lumea o poate mânui... doar cei la fel de delicați ca și tine. Cei care înțeleg pe deplin profunzimea înțelesurilor ei. Doar ochii blânzi pot privi prin prisma inimii tale și doar atingerile fine, atente, pot asculta ceea ce are ea de spus. Iar păstrată atât de armonios, devine atât de prețioasă... O inimă curată îți poate arăta lumea înconjurătoare așa cum poate nu ai mai văzut-o, îți oferă o vedere atât de clară, luminoasă, în culori vii, radiante, iți arată zâmbetele reale ale altor inimi curate de cristal, citite din priviri. Tot ea îți va scoate în evidență și alte sunete, decât cele pe care le auzi zi de zi, superficiale, toxice. Îți redă din muzica ei profundă, melodioasă, fără prea multe cuvinte. Îți oferă atingeri grațioase, mângâieri delicate pe pielea ta atât de pățită... Te face să te simți special. În mâinile persoanei nepotrivite, scăpată, crăpată, nu-și pierde doar ea fr