Cititorule, să nu citești niciodată pe buzele oamenilor cuvintele care te afectează, nu te lăsa interpretat de alte ființe care tind să interpreteze în mod negativ tot ce faci. Nu te lăsa văzut ca un om slab de ochii care vor sa vadă asta, să se delecteze cu asta. Cu toții ne simțim neînțeleși la un moment dat, nedoriți, neapreciați, încercând neînțelese astfel de sentimente... Simțim că orice facem e greșit, orice spunem e greșit, nedorind apoi să mai luăm contact cu ei, pentru că, oricât am încerca unii, neaprecierea lor ne va răni. Ne temem să ne exprimăm, pentru că, precum poeziile abstracte ale unui poet visător, cuvintele noastre sunt exprimate condamnabil, ajungând să fim condamnați la a trăi în propria noastră lume pe care am creat-o, și pe care alții nu ar putea o înțelege. Vrând să mergem înainte, curajoși, spre a descoperi lumea, suntem împinși înapoi de vântul care insuflă neîncredere în sine. Dar tu, nu fă greșeala mea, și, plin de curaj, înfruntă suflul și înai
Citatul acesta îl simt pe pielea mea oarecum, însă nu știu dacă am atins pragul de obsesie, Doar faptele vor vorbi, și ne vor spune dacă este asa. Eu cred ca atunci când iubești încât sa devii gelos pe orice interacționează cu persoana iubita și nu are legătură cu tine, atunci probabil stai în pragul ușii spre obsesie, urmând sa îl treci. Sau nu. Unii se limitează, stand în fața ușii, nu în pragul ei. Nu spun ca aceia nu iubesc nebunește, însă și obsesia are disconfortul ei. A început din întâmplare ... Asa a fost la mine, s-a întâmplat sa ne întâlnim și sa avem multe în comun, sa ne obișnuim unul cu celalalt, ajungând sa ne iubim nebunește. Eu una ma declar nebuna după el, însă sper sa nu îl sufoc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu