My ”dear” reality

Picture
Voiam să îți râd în față
Cu visele-mplinite...
Dar tu, realitate hoață,
Mi le spulberi dinainte!
​Putredă realitate... cât mă luptam cu tine și te uram și nu mi-am dat seama până acum... că defapt...

Și ce te mai urăsc! Îmi faci visele să moară precum stelele pe cer... în permanență și neobservat de nimeni! Arunci cu vopsea albă peste pânza mea frumos colorată și niciodată terminată... Pentru că mă lași mereu cu un sentiment de neîmplinire și cu multe întrebări!

Dar nu am știut, până acum, nenorocito, că defapt eu te-am creat! Eu și tot ce mă înconjoară! Pentru că fiecare își creează realitatea lui... Cum de nu am văzut până acum, cu ochii mei visători, că am creat un monstru ca tine!? Răspunsul la întrebarea asta mă depășește, mi-a scăpat printre degete...

Așa cum m-am încăpățânat eu la impunerile tale, așa și tu te-ai încăpățânat să exiști așa cum te vreau! Dar nu-i nimic! Acum că am realizat ce am făcut... te redresez eu, așa cum mă obligai tu să mă reconformez!

Comentarii

Postări populare

Best friends

Unwanted

The truth about the rain