The frozen silence

Cititorule... Am fost întrebată de ce sunt așa rece uneori. De ce nu spun nimic. De ce stau pe loc, așteptând. Adevărul este că... Îmi este frig. Și m-am obișnuit atât de mult cu frigul, încât nu mai știu cum să-mi fac de cald.
Artist: Agnes Cecile

Mâinile mai că mi-au înghețat, și nu pot aprinde un chibrit, o flacără cât de mică... Tot ce obțin este o scânteie rapidă, care dispare. Și chiar când reușeam, se stingea atât de repede... Lumânări nu știu câte mai am, sau dacă mi-au rămas... 

Picioarele-mi sunt înghețate de multă vreme... de acolo începe totul. Sunt nemișcate. Nu știu încotro, dar nu mi-aș simți pașii, ci doar amorțeala și tremurul, instabilitatea și sângele încercând zadarnic să încălzească degetele...

Mi-e vocea atât de răgușită încât mai că se pierde... și niciun fular nu a reușit să-mi redea vocea caldă, fiindcă oricât de gros ar fi, nu încălzește interiorul, unde aerul rece deja nu se mai simte...

Iar buzele-mi tremură de fiecare dată când le depărtez, liniștindu-se doar când sunt din nou împreunate...

Caldă îmi este însă inima, cititorule, care te așteaptă întotdeauna pentru o îmbrățișare caldă. Știu că am dispărut subit, și nu știu dacă te-am rănit. Iar buzele îmi tremură când vreau să te întreb, voce mai că nu mai am, nu știu din ce direcție să vin, iar mâinile îmi sunt atât de reci...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Best friends

Imagine
Cât de bine este să știi că ai oameni aproape, care să te ajute, să îți asculte balivernele, gata oricând să îți dea un sfat, să acționeze ca să te aducă înapoi pe pământul deasupra căruia plutești purtat de gânduri nebunești, nu te judecă pentru greșelile tale, ci îți dau o lecție importantă, într-un mod mai blând decât ar face viața, care îți trântește în cap direct învățătura. Desigur, după ce ai făcut o prostie, prietenul tău cel mai bun își va pune mâinile în cap, va râde, apoi te va ajuta cum poate, și chiar cum nu poate. Îți va spune "ești tâmpită", "chiar sunt singurul cu cap de aici?", dar asta te va face să zâmbești, pentru că ești conștientă atât de faptă, cât și de ideea că nu te va lăsa așa. El îți vrea binele, este omul care le știe pe toate și te va ajuta cum știe... și te va învăța și pe tine să fi om, fie cu sau fără bună știință. Și prietena ta cea mai bună, cea care te ascultă, chiar dacă îi spui aceleasi gânduri stupide de nenumărate ori, care
Citiți mai multe

Unwanted

Imagine
Cititorule, să nu citești niciodată pe buzele oamenilor cuvintele care te afectează, nu te lăsa interpretat de alte ființe care tind să interpreteze în mod negativ tot ce faci. Nu te lăsa văzut ca un om slab de ochii care vor sa vadă asta, să se delecteze cu asta. Cu toții ne simțim neînțeleși la un moment dat, nedoriți, neapreciați, încercând neînțelese astfel de sentimente... Simțim că orice facem e greșit, orice spunem e greșit, nedorind apoi să mai luăm contact cu ei, pentru că, oricât am încerca unii, neaprecierea lor ne va răni. Ne temem să ne exprimăm, pentru că, precum poeziile abstracte ale unui poet visător, cuvintele noastre sunt exprimate condamnabil, ajungând să fim condamnați la a trăi în propria noastră lume pe care am creat-o, și pe care alții nu ar putea o înțelege. Vrând să mergem înainte, curajoși, spre a descoperi lumea, suntem împinși înapoi de vântul care insuflă neîncredere în sine. Dar tu, nu fă greșeala mea, și, plin de curaj, înfruntă suflul și înai
Citiți mai multe

The truth about the rain

Imagine
Uite... Afară plouă pentru noi, și vremea e ciudată. Norii fug spre înapoi, trecutul ni-l arată. Oricât ne-am fi schimbat noi, dragostea-i neschimbată. Oricât am nega amândoi, dar e adevărată... Oricât am vrea sa nu mai fie, este acolo, în adânc, păstrată. Îmi creezi cele mai tulburi gânduri, ca ploaia torențială... ca un tsunami de sentimente ce brusc se răscoală. Și-ncerc să le rezist, însă nu mă lasă... și mă găsesc deconectată, în adânc retrasă. Să nu minți, sunetul ploii știe că în adânc știam că ne fusese să fie... Și ne reunea când îi ascultam povestea pe care amândoi ne-o aminteam... Și puteam păstra mereu vie dragostea intensă ce ne-o purtam... Dacă nu greșeam... Afară o ploaie tristă se arată, se plânge pentru noi. Norii negri sunt o mare adunată, formând cel mai trist șuvoi. De gânduri ce mă bântuie dintr-odată, precum niște fantasme ce le privesc cu ochii goi. Iar vremea îți relată dragostea purtată de mine pe atâtea foi...
Citiți mai multe