Turbulent


 Ființă dragă... ai simțit vreodată că nu ești îndeajuns? Iar gândul că nu ești îndeajuns să îți acapareze mintea? Și mie.

Îți spui că vrei, că trebuie să fii mai bună, mai deșteaptă, mai plăcută, și poate faci ceva în privința asta. Dar, ai mereu impresia că nu este îndeajuns... Vrei mai mult, și mai MULT, și MAI MULT! Să faci mai mult, să ai mai mult și să fii mai mult.

Te prinzi în pânza lipicioasă, țesută din gânduri critice, insulte și regrete, țesută în atâția ani de zile în sufletul tău, și te zbați în ele. Iar toată oglinda îți este acoperită de ea. Și nu o țese nimeni altcineva decât tu însăți... atât de mult îți pasă.

Simpla ta comparație cu oamenii, o comparație pe care o faci natural, o comparație care este o greșeală umană, făcută aproape inconștient, îți stârnește sentimente negative. Însă tu nu ești acei oameni.

Și te gândești mereu ce ar putea merge prost...

În tot acest timp, ai putea să te folosești de tot ceea ce deții, de toată pornirea ta, de toată nesiguranța și dorința, de toate gândurile tale distructive... dându-le un alt sent, folosindu-le... pentru a crește.

Desprinde acea pânză, ba chiar fir cu fir, și privește-te din nou în oglindă, ca să vezi că ești în continuare... imperfectă. Și ești atât de frumoasă așa... atât de frumoasă.

Acceptă-ți imperfecțiunea... Ești om, ești imperfect... Iartă-te pentru asta.

Evoluția nu are un final... dorința de a evolua nu are un final... nu este ceva ce nu îndeplinești îndeajuns. Ba mai mult, asta este o motivație ca să devii din ce în ce mai bun, și să fii deschis.

Îți pasă, și știi bine. Îți pasă de problemele mici, și încerci să le rezolvi înainte ca ele să te copleșească. 

Și poți țese din acea pânză ceva minunat... atât ești de deșteaptă.

Iar setea de mai mult îți poate face bine sau te poate aduce la disperare... tu alegi calea pe care vrei să o urmezi. Ele arată la fel pe alocuri, însă una duce spre infinitul necunoscut, iar cealaltă spre o prăpastie fără fund.

Ești Turbulent... Iar așa sunt și eu. Hai să ne folosim de asta.

Comentarii

  1. Unknown14 octombrie 2020 la 21:33

    Frumos totul e soar o etapa vei ajunge daca nu ai ajuns deja sa te axezi mai mult pe tine sa iti dai mai multa importanta si sa te iubesti sa te apreciezi fara a mai face eforturi a ii multumi pe cei din jurul tau:) succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Best friends

Imagine
Cât de bine este să știi că ai oameni aproape, care să te ajute, să îți asculte balivernele, gata oricând să îți dea un sfat, să acționeze ca să te aducă înapoi pe pământul deasupra căruia plutești purtat de gânduri nebunești, nu te judecă pentru greșelile tale, ci îți dau o lecție importantă, într-un mod mai blând decât ar face viața, care îți trântește în cap direct învățătura. Desigur, după ce ai făcut o prostie, prietenul tău cel mai bun își va pune mâinile în cap, va râde, apoi te va ajuta cum poate, și chiar cum nu poate. Îți va spune "ești tâmpită", "chiar sunt singurul cu cap de aici?", dar asta te va face să zâmbești, pentru că ești conștientă atât de faptă, cât și de ideea că nu te va lăsa așa. El îți vrea binele, este omul care le știe pe toate și te va ajuta cum știe... și te va învăța și pe tine să fi om, fie cu sau fără bună știință. Și prietena ta cea mai bună, cea care te ascultă, chiar dacă îi spui aceleasi gânduri stupide de nenumărate ori, care
Citiți mai multe

Unwanted

Imagine
Cititorule, să nu citești niciodată pe buzele oamenilor cuvintele care te afectează, nu te lăsa interpretat de alte ființe care tind să interpreteze în mod negativ tot ce faci. Nu te lăsa văzut ca un om slab de ochii care vor sa vadă asta, să se delecteze cu asta. Cu toții ne simțim neînțeleși la un moment dat, nedoriți, neapreciați, încercând neînțelese astfel de sentimente... Simțim că orice facem e greșit, orice spunem e greșit, nedorind apoi să mai luăm contact cu ei, pentru că, oricât am încerca unii, neaprecierea lor ne va răni. Ne temem să ne exprimăm, pentru că, precum poeziile abstracte ale unui poet visător, cuvintele noastre sunt exprimate condamnabil, ajungând să fim condamnați la a trăi în propria noastră lume pe care am creat-o, și pe care alții nu ar putea o înțelege. Vrând să mergem înainte, curajoși, spre a descoperi lumea, suntem împinși înapoi de vântul care insuflă neîncredere în sine. Dar tu, nu fă greșeala mea, și, plin de curaj, înfruntă suflul și înai
Citiți mai multe

The truth about the rain

Imagine
Uite... Afară plouă pentru noi, și vremea e ciudată. Norii fug spre înapoi, trecutul ni-l arată. Oricât ne-am fi schimbat noi, dragostea-i neschimbată. Oricât am nega amândoi, dar e adevărată... Oricât am vrea sa nu mai fie, este acolo, în adânc, păstrată. Îmi creezi cele mai tulburi gânduri, ca ploaia torențială... ca un tsunami de sentimente ce brusc se răscoală. Și-ncerc să le rezist, însă nu mă lasă... și mă găsesc deconectată, în adânc retrasă. Să nu minți, sunetul ploii știe că în adânc știam că ne fusese să fie... Și ne reunea când îi ascultam povestea pe care amândoi ne-o aminteam... Și puteam păstra mereu vie dragostea intensă ce ne-o purtam... Dacă nu greșeam... Afară o ploaie tristă se arată, se plânge pentru noi. Norii negri sunt o mare adunată, formând cel mai trist șuvoi. De gânduri ce mă bântuie dintr-odată, precum niște fantasme ce le privesc cu ochii goi. Iar vremea îți relată dragostea purtată de mine pe atâtea foi...
Citiți mai multe