To love a dreamer

Tu, om venit de printre mințile sclipitoare, nu știai, că ai de-a face cu o visătoare? Cu un cosmos plin de stele reci și calde, care stau ba în întuneric, ba în lumină, depinzând de tine. Căci, de tine s-a legat.

Dar că își imaginează basme, nu ai observat? Că tu îi ești prințul, care cu iubire, blestemul a dezlegat... Ai reușit să îi pătrunzi în inimă atât de adânc, și să o vindeci din rădăcini... Nu cred că ai vrea să prindă din nou mărăcini... Nici ea nu vrea... ba chiar, îi este frică.

Dar ce să mai zică... se teme să nu fie rănită încă o dată, deci nu mai îndrăznește, ci așteaptă... Să vadă că este destul de importantă, și îngrijită, și... neuitată. Vrea să vadă că îți pasă, că-i oferi atenție și, poate nu o mai apasă gândul de a nu mai fi... acel gând identic.

Apreciază orice gest romantic, orice surpriză gândită matematic... sau deloc. Îi place până și acel moment de șoc, când credea că nu mai e, dar este, totul ca într-o adevărată poveste. Și, cu mintea ei de visătoare zăpăcită, vei vedea, că devine cea mai fericită.

Însă ce o macină din interior, în fiecare zi, e un crud, romantic, dor. Deci e bine să revii... Să o ții în brațe strânsă, și să o săruți ușor... Poate n-ar mai sta ascunsă într-un vis rătăcitor...